De ce ne e greu să iubim? De ce ego-ul ne ține departe de ceilalți

Te-ai întrebat de ce uneori ridicăm ziduri în loc să întindem punți? Hai să facem cunoștință cu Ego-ul.

Mulți ne întrebăm cum să ne iubim aproapele fără ego, când mintea noastră pare programată să vadă doar diferențele, nu și asemănările.

În articolul trecut, am povestit despre cum aproapele tău ești, de fapt, tot tu și cum fizica cuantică ne arată că suntem cu toții firele aceleiași țesături. Dar, dacă totul e atât de clar „la microscop”, de ce în viața de zi cu zi ne e atât de greu să simțim asta?

Răspunsul stă într-un personaj interesant care locuiește în mintea noastră: Ego-ul.

De ce Ego-ul nu vede legătura despre care vorbea Isus?

Imaginează-ți că Ego-ul tău este un bodyguard foarte zelos, angajat să te protejeze într-o lume care pare periculoasă. Problema e că acest bodyguard a cam pierdut legătura cu realitatea și crede că tot ce nu e „tu” e un potențial inamic.

Ego-ul are nevoie de separare ca să existe

Dacă nu există „ceilalți”,
nu există „eu” ca identitate rigidă.

Ego-ul trăiește din:

• comparație

• granițe

• etichete

• ierarhii

Legătura dizolvă granițele.
Ego-ul dispare.

Și niciun sistem nu vrea să se autodizolve.

Iată de ce el „orbește” când vine vorba de unitate:

1. Jobul lui e supraviețuirea, nu filozofia dar mintea confundă rolul cu identitatea

Ego-ul s-a format într-o perioadă în care, dacă nu erai atent la „bucățica ta”, riscai să rămâi flămând. El e programat să zică: „Stai așa, aia e pâinea MEA, ăla e locul MEU de parcare!”. El vede viața ca pe o pizza: dacă vecinul mănâncă o felie, el crede că tu ai rămas cu mai puțin. Nu poate să priceapă că noi suntem, de fapt, bucătari în aceeași bucătărie infinită și că pizza nu se termină niciodată.

Tu joci roluri:

• părinte
• copil
• profesionist
• „cel care are dreptate”

Ego-ul spune:

„Asta SUNT eu.”

În realitate:

„Asta FAC eu.”

Când rolul devine identitate, orice amenințare la rol pare un atac existențial.

2. Ego-ul se bazează doar pe ce vede „la suprafață”

Ochii îi spun Ego-ului: „Uite, pielea ta se termină aici, iar vecinul e la doi metri distanță. Clar sunteți separați!”. E ca și cum te-ai uita la două insule în mijlocul mării. Ego-ul vede doar două bucăți de pământ izolate. Dar, dacă s-ar scufunda puțin prin meditație sau rugăciune, ar vedea că sub apă, ambele insule sunt prinse de același fund al oceanului.

Ego-ul iubește certitudinea, nu adevărul

Legătura profundă dintre oameni:

• e subtilă
• nu se vede
• nu se poate controla

Ego-ul preferă:

• reguli clare
• vinovați
• povești simple

Chiar dacă sunt false.

3. Frica este combustibilul lui dar îi îngustează câmpul vizual

Ego-ul trăiește din comparație. El vrea să fie „mai deștept”, „mai bogat” sau chiar „mai spiritual” decât alții. Dacă ar recunoaște că suntem toți una, el și-ar pierde jobul! Fără „celălalt” cu care să se compare, Ego-ul se simte pierdut. De aceea, el hrănește mereu ideea de „eu contra restul lumii”.

Când apare frica:

• vezi mai puțin
• gândești mai îngust
• reacționezi, nu înțelegi

E ca atunci când conduci pe ceață: nu mai vezi drumul lung, vezi doar 5 metri în față.

Ego-ul trăiește permanent într-o ceață subtilă.

Unde intră Isus aici?

Isus Hristos nu s-a luptat cu ego-ul prin forță. L-a ocolit prin:

• parabole (ego-ul nu știe să lupte cu metafora)
• iubire (ego-ul nu știe ce să facă cu ea)
• iertare (ego-ul se hrănește din vină)

El știa ceva esențial: dacă îi dai ego-ului o luptă, o va câștiga, dacă îi dai adevăr trăit, se dizolvă singur.

Isus, în marea Lui înțelepciune, nu ne-a cerut să ne „omorâm” Ego-ul, ci să-l educăm. Când a spus să ne iubim aproapele „ca pe noi înșine”, El a făcut o mișcare de geniu. I-a zis Ego-ului: „Vrei să te iubești pe tine? Perfect! Dar află că și omul de lângă tine e tot o parte din tine. Deci, iubindu-l pe el, tot pe tine te iubești!”.

Aici apar câteva „unelte” pe care le avem la îndemână:

• Recunoștința: Este cel mai rapid mod de a liniști bodyguardul interior. Când trăiești cu recunoștința ca pe o haină de mulțumire, Ego-ul nu mai vede pericole peste tot, ci începe să vadă daruri.

• Înțelegerea profundă: Când afli lucruri surprinzătoare despre Isus, realizezi că El nu a venit să ne dea reguli rigide, ci să ne deschidă ochii minții.

• Bunătatea ca exercițiu: Data viitoare când cineva te enervează, spune-ți în gând: „E doar o altă parte din mine care acum suferă sau e speriată”. O să vezi cum furia se transformă în compasiune.

Un gând de final – Pe scurt, spus pe limba tuturor

Ego-ul nu vede legătura dintre oameni pentru că:

• se teme
• are nevoie de separare
• vrea control
• trăiește din comparație

Ego-ul nu vede legătura pentru că nu poate.

Așa cum ochiul nu poate vedea propria retină, ego-ul nu poate vedea întregul din care face parte.

Dar tu poți.

Și exact de aici începe libertatea.

Ego-ul nu e „rău”, e doar speriat și limitat. Nu e prost. E limitat prin design.

Treaba noastră e să-l luăm de mână și să-i arătăm că oceanul e mult mai mare decât insula lui mică. Iubirea nu e o slăbiciune, ci este singura realitate care rămâne când dăm la o parte toate fricile.

Așa că, data viitoare când Ego-ul tău începe să „latre” la cineva, zâmbește-i cu blândețe. Spune-i că e în siguranță. Pentru că, în marea schemă a Universului, nu există străini, ci doar prieteni pe care încă nu i-am recunoscut ca fiind părți din noi.